vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. [ < engl. procrastinate cca. 1548 < lat. prōcrastinātum: pro- („pentru”) și crastinus („ce ține de ziua de mâine”), cf. it. procrastinare, port. procrastinar, sued. prokrastinera].
Sursa: dexonline
Asa ca – poate – saptamana viitoare voi incepe seria de chakre. Intre timp, ca sa ma ierti…
Aren’t I cute?
(sursa: Positive Outlooks)

Cu aceste cuvinte si altele de genul “Oricum m-as imbraca, fusta mea nu-i treaba ta”, “Pot sa fiu si goala, pe corpul meu nu pui mana decat daca vreau eu”, “Nu vrem cursuri de-aparare pentru-o singura plimbare”, “Oriunde as merge, oricum m-as imbraca, NU e NU si DA e DA” si-au inceput “panaramele” Bucurestiului marsul aseara. La inceput am ales sa ma pierd in multime si sa-i absorb energia. O energie care-ti ridica parul pe ceafa, un amestec unic de furie, incantare si putere. Pana la finalul marsului nu m-am putut abtine si am scandat si eu, am tinuta pancarde, am urlat. De ce? Pentru ca sunt, intr-adevar, satula si eu. Si eu sunt furioasa. Si ma bucur ca am avut ocazia sa ies in strada si sa o strig in gura mare, alaturi de alte femei satule.