I R

sau cum invatam sa ne resemnam

na belea. mi se duse pe apa sambetei hardul. totul a inceput de la un mic mesaj de eroare privind volume system information. dupa el pototpul… restart dupa restart, saraca mea rasnita nu mai reusea nici macar sa intre in sistemul de operare. si nici macar nu-mi afisa ecranul albastru - era negru, indoliat, manca-l-ar mama… ochisorii lui…

asa ca si-a zis natalia ca e cazul de o formatare a c-ului. o fi vreun virus care ma musca de dos, mi-am zis - scuzat sa-mi fie termenul “virus”. asa ca dau format. si nu reuseste in ntfs… hopa! atunci am inceput sa realizez ca e cat se poate de groasa teapa. da-i format cu fat32… taci ca merge, am scapat. imi instalez eu frumos sistemul, dupa care ce-mi zic… hai sa-l fac totusi pe ntfs - acu ar trebui sa mearga, ca-i windows-ul curat…. think again! mi-a formatat o bucata. apoi a ramas in DOS (aici nu-i cazul de scuze, nu te mai uita asa lung…). asa ca m-am intors la fat32 - da, asta chiar inseamna ca mi-am instalat windos-ul de 2 ori in aceeasi seara, si anume in seara in care se presupune ca trebuia sa-mi termin materialele pt jurnalism online. si termin eu de instalat, imi intra frumusel in windows-ul ala curatel - chiar ma gandeam ca o sa am mai multa grija de el, n-o sa-i mai instalez tot felul de prostii si o sa-l las cat mai simplu - si… surprize, surprize!

AVERTISMENT! persoanele care sufera de inima sau au crize epileptice sa se opreasca din citit in acest punct. nu vreau sa fiu raspunzatoare de vreun deces prin surpriza…. cei care aleg, totusi, sa citeasca mai departe, o fac pe proprie raspundere….

deci cum ziceam… surprize, surprize! intru in my computer si dau dublu click pe D. se gandeste. inima incepe sa-mi galopeze navalnic si singurul gand ‘care este’ imi sopteste ca am pus-o. iar el se tot gandeste. si apoi…. pababiba! My Computer: “the disk in drive D is not formatted. do you want to format it now?” Eu: “:-o” El: “yes or no” Eu: “no”. intelegi tu, my dear user, ce s-a intamplat aici? mmmmhm. imi vede partitia ca pe un drive. cred ca pot spune cu mana pe inima ca mi-l vede ca pe o floapa, ca de obicei la dischete imi dadea asemenea mesaje… sa mai explic faptul ca totusi din control panel imi vede partitia cu tot cu spatiul alocat ei? (in fine…. plus sau minus vreo mie de megi) neah… detaliu neimportant, avand in vedere faptul ca oricum nu mi-o acceseaza…

si ca sa trag o concluzie asupra acestor aventuri, sa nu ma mai intind cu povestirea - nu de alta, dar tre sa incalec si sa plec la munca -, eu as spune ca in loc de mesaje din alea de avertizare politicoase si tehnice cum numai windows-ul stie sa dea, ar putea foarte bine sa dea un mesaj de genul “tocmai ai pierdut tot ce aveai pe hard, idiotule. nu te mai chinui cu el. ce vrei sa faci acum?” si doua butoane din alea… “shoot yourself” sau “shoot hard disk” - si bineinteles, daca apesi a doua optiune, sa te intrebe… “esti sigur ca nu vrei sa te impusti tu?”

bonus la acest post, pentru ca-i prea scurt: melodia zilei

Piece by piece - Katie Melua

(piece by piece is how I let go of you, my hard disk…)

sau daca aia e prea lenta,

Life is wonderful - Jason Mraz

Noi sa fim sanatosi! (ca hardurile vin si pleaca)