86
pe langa faptul ca am ajuns sa fiu privita cu susceptibilitate de catre colegi si prieteni, sa se faca basca sau sa fiu acuzata pentru convingerile mele, pe langa faptul ca nu prea mai stiu cum sa-mi variez meniul, am si gustul amar lasat de nepasarea celorlalti.
86 –> 17 % din minimul necesar.
destui dintre cei carora le-am trimis linkul au semnat si au dat mai departe. dar sunt prea putini.
sa incep acum o intreaga poliloghie despre cat timp pierdem pe net in fiecare zi, despre cate clickuri irosim in stanga si-n dreapta si cat ne ia o conversatie pe mess? n-are rost. ideea ar fi ca semnatura in petitia aia ar fi luat un procent foarte mic din aceste activitati extrem de costisitoare in termeni temporali. pentru ca pana la urma nu lenea e factorul principal, ci nepasarea. multi reactioneaza violent la convingerile mele, spunand ca ar trebui sa ne preocupe mai bine copiii sau batranii sau mai stiu eu cine. sunt curioasa cati dintre cei care imi spun asta s-au gandit vreodata chiar sa faca ceva util…
in fine. imi racesc gura de pomana si imi tocesc degetele pe tastatura de florile marului. n-ai ce sa schimbi intr-o lume care nu simte ca e cazul de schimbare.
si ca sa ma asortez cu alte posturi, vine si melodia zilei…
pink floyd - comfortably numb
