Cu aceste cuvinte si altele de genul “Oricum m-as imbraca, fusta mea nu-i treaba ta”, “Pot sa fiu si goala, pe corpul meu nu pui mana decat daca vreau eu”, “Nu vrem cursuri de-aparare pentru-o singura plimbare”, “Oriunde as merge, oricum m-as imbraca, NU e NU si DA e DA” si-au inceput “panaramele” Bucurestiului marsul aseara. La inceput am ales sa ma pierd in multime si sa-i absorb energia. O energie care-ti ridica parul pe ceafa, un amestec unic de furie, incantare si putere. Pana la finalul marsului nu m-am putut abtine si am scandat si eu, am tinuta pancarde, am urlat. De ce? Pentru ca sunt, intr-adevar, satula si eu. Si eu sunt furioasa. Si ma bucur ca am avut ocazia sa ies in strada si sa o strig in gura mare, alaturi de alte femei satule.
Ce mi s-a parut mai interesant, insa, e faptul ca, pe parcurs, grupului nostru s-au alaturat barbati. Barbati care inteleg ca violurile nu se intampla din cauza victimelor, nu se intampla din cauza ca esti imbracata intr-un anumit fel sau ca mergi pe strada dupa o anumita ora. Violul este vina agresorului. Intotdeauna. Nimeni nu cere sa fie violat.
E ca si cum ai zice ca toti barbatii care umbla in bustul gol pe strada sau poate cu pantaloni scurti sau niste blugi mai mulati cauta sa fie agresati. Astfel de afirmatii nu auzim, nu-i asa? A venit vremea ca oamenii sa inteleaga faptul ca problema e la agresori si nu la victime. A venit vremea sa nu mai auzim mesaje de genul Tudorel Butoi, ci mai degraba mesaje ca cel spus de barbatul din acest reportaj: http://observator.a1.ro/eveniment/Marsul-Panaramelor-din-Bucuresti_46435.html. “Are mai degraba legatura cu barbatii, si cu felul in care se poarta cu fetele”. That simple…
Pentru cel care afla pentru prima data despre aceasta miscare, poftim si citeste mai multe:
France24 (Uhuu! A ajuns si in presa internationala!)
