ma intrebam cat timp va mai dura pana sa apara primele voci care sa sustina asta… e logic. toata viata a fost comparat cu ‘regele’. atat de mult incat a inceput si el s-o creada. despre elvis se spune ca si-a inscenat moartea. printr-un silogism simplu ajungem la aceeasi concluzie in ce-l priveste si pe ‘regele pop-ului’, nu? in plus, toata isteria si tristetea din jurul mortii lui a adus pe foarte multi – inclusiv pe disperatii care s-au sinucis – intr-o stare extrem de emotionala. asa ca sunt sigura ca aceasta idee va gasi un teren fertil in care sa fie sadita..
ca sa fiu sincera, si mie mi-a trecut ideea asta prin cap la inceput. dar mi-a trecut repede. o fi spus el la un moment dat ca vrea sa traiasca vesnic, dar asta nu ii da scutire. nici de la boli si nici de la moarte. a fost un superstar, dar nu a fost un superman. ani de zile de pastile, insomnie, munca epuizanta si o inima prea sensibila la rautati duc pe oricine in mormant. fie el rege sau nu…
e trist sa te gandesti ca nu mai e. dar mi se pare mai trist sa te agati de o speranta inutila.

si pentru ca el a fost un spectacol ambulant toata viata, cred ca melodia care i se potriveste cel mai bine este ‘greatest show on earth’, melodie pe care a cantat-o din suflet in tinerete.

P.S. – iata unul dintre linkurile pline de speranta de care vorbeam.. http://derekclontz.wordpress.com/2009/06/29/michael-jackson-faked-his-death-say-sources-with-comeback-tour-to-be-biggest-ever/

motto: “every musician’s fan after the curtain comes down…“

“Darkness falls across the land
The midnite hour is close at hand
Creatures crawl in search of blood
To terrorize yawls neighbourhood
And whosoever shall be found
Without the soul for getting down
Must stand and face the hounds of hell
And rot inside a corpses shell
The foulest stench is in the air
The funk of forty thousand years
And grizzy ghouls from every tomb
Are closing in to seal your doom
And though you fight to stay alive
Your body starts to shiver
For no mere mortal can resist
The evil of the thriller”…
asa incepe. eram copil. eram singura acasa, iar la televizor, sub ochii mei uimiti, se desfasura un film de groaza. nu intelegeam ce zice, dar fundalul muzical, dansul dracesc si vocea lui vincent price mi-au intrat in suflet si oase. tin minte ca, desi era zi, m-am dus prin toata casa si am deschis toate usile, in cautarea monstrilor care stiam ca nu vor intarzia sa apara. cel mai greu mi-a fost cand a venit momentul sa caut prin dulapuri…
dupa o vreme a venit momentul magic: prima data cand mama m-a lasat sa stau pana tarziu. de ce? michael isi incepuse turneul dangerous si ajunsese in bucuresti. si desi nu am fost acolo, am trait cu toata fiinta mea acel concert in fata televizorului. imediat dupa mi-am cumparat caseta. cate derulari au suportat rolele alea de banda…
nu pot sa spun ca eram fan. nici nu am avut acces la muzica lui – in afara de melodiile care apareau obsesiv la televizor – decat tarziu… dar de fiecare data cand il ascultam ma fascina. timbrul unic, placerea teribila care se reflecta pe fata lui cand canta, miscarile fluide – desi repezite – au fost mereu un obiect de fascinatie.
si apoi liniste… nu am stiut nimic despre circul acuzatiilor de pedofilie din ‘93 si nici de seria ce a urmat. initial am fost pazita de tineretea mea iar apoi de faptul ca de cand m-am mutat n-am avut televizor. si ma bucur. pentru ca am citit zilele astea niste articole care mi-au intors stomacul pe dos. stiam ca mass media este o mare haita de caini, dar n-am crezut ca sunt si veninosi… in fine, nu voi discuta aici – sau oriunde altundeva – comportamentul lui ori detaliile scarboase si inutile care “incearca sa faca lumina” asupra acestui comportament. daca vrei sa discuti cu mine despre michael, discuta despre muzica lui, despre videoclipurile, creativitatea si geniul lui. e singura sansa sa te ascult.
si am plecat de acasa. si am avut acces la muzica lui. nu mai tin minte cand am vazut prima oara dirty diana, dar il voi tine minte mereu. cazand in genunchi, ghemuit sub raza de lumina, cu acea camasa alba fluturand ca si cum ar fi vrut sa spuna ca michael e in cadere… l-am vazut ca pe cel mai frumos om din lume in clipa aia. si asa vreau sa il tin minte, indiferent de ce a urmat…
si acum simt fiorul mainii reci pe umar cand ascult thriller. si acum regret ca am lasat caseta aia in urma. si acum il consider ca fiind mai frumos decat oricine interpretand dirty diana.
si ma apuca melancolia si iar mi se blocheaza creierul.. ce voiam sa spun de fapt si de drept prin aceasta poveste este ca nu ar trebui sa ne intereseze tot circul mass media care l-a inconjurat de-a lungul anilor. eu am fost binecuvantata sa-l cunosc doar prin muzica lui. si asta ar trebui sa faca toti cei care au ramas macar o clipa in loc la vestea mortii lui.
initial am refuzat sa-l deplang. pentru simplul fapt ca toata lumea in jurul meu facea asta. si mi s-a parut de prisos. chiar am luat-o peste picior pe o prietena care mi-a spus ca a plans doua zile dupa ce a aflat.. apoi am dorit sa-l descopar. am inceput sa citesc tot ce am putut gasi despre el, am cautat videoclipuri, interviuri, etc. si atunci l-am deplans. pentru ce a fost si pentru ce s-a ‘ajutat’ sa devina. pentru hartuirea continua pe care a suferit-o – fie din partea ‘demonilor’ personali, fie din partea presei. mi se pune si acum un mare nod in gat cand ma gandesc la articolele alea in care ii disecau fiecare cuvant pentru a il intoarce pe o panta defavorabila.. si de ce? pentru ca pana la urma nimeni nu va sti ce a fost in mintea si sufletul lui decat el insusi si Dumnezeu. speculatiile sunt redundante.
apoi am vrut sa-l cunosc mai bine. l-am ascultat. pentru prima oara cu adevarat (recunosc cu rusine ca nu am avut curiozitatea de a-i asculta si albumele de inceput inainte de aceasta veste tragica. dar niciodata nu e prea tarziu sa devii fan michael..). de cand a inceput, cu vocea clara si senina a unui baietel ce crede in vise, crescand spre ‘monstrul’ creativ ce avea sa devina in era lui de glorie si apoi cazand. in razboi cu sine, cu lumea, cu iubirea… ciudat e ca cel mai mult mi-au placut melodiile lui ’suparate’. gasesc ca au o forta uluitoare, atat in mesaj cat si in melodie… cred ca secretul lui a fost simplitatea mesajului. nu a avut niciodata versuri complicate, ci doar ambalate stralucitor in spectacolele pe care le facea. si mai cred ca si-a construit imaginea unui om mai puternic decat era. si asta l-a doborat.
am fost trista. si inca sunt, dar nu mai sunt trista pentru el. deplang lumea, pentru ce a pierdut – poate pentru ca l-au vrut prea complet. pentru el ma bucur. in sfarsit doarme fara ajutorul nimanui. daca exista sufletul acela nemuritor atat de invocat de toti, sper ca sufletul lui primeste fiecare unda de iubire ce se ridica spre el si ca zambeste. in sfarsit…

melodia zilei – all the things you are (are mine). evident, a lui…

R.I.P. angel!

se reintoarce campania cea mai draga inimii mele! asa ca maine, intre orele 12 si 15 bucurestenii nu au voie sa lipseasca din cismigiu. se dau imbratisari calde, proaspat scoase din cuptor, si multe zambete. si totul gratuit..
pentru restul oraselor si alte detalii, da un click pe bannerul de mai jos:

dar iata, ce-mi vad ochii? niste oameni cu adevarat… dusi cu pluta. la busteni. si ce-i mai frumos e ca ei invita 100 de oameni sa li se alature. cu pluta. de PET-uri. la busteni. da, am mai zis asta o data, stiu.

mai bine baga un ochi aici sa afli singur ce si cum:

Ce te costa? O plimbare de o ora pe afara, timp in care ai stins tot in casa si ai scos totul din priza. O ora in care poti sta pe o banca de vorba cu un prieten sau poti sa iesi intr-un parc sau pur si simplu sa te plimbi pe strazile orasului in care locuiesti. O singura or care, vorba unui prieten, “dureaza imediat”.

Mi-am calculat amprenta CO2. Rezultatul e infiorator. Imi spune ca ma comport de parca as avea 3 planete la dispozitie, desi avem doar una. Si o putem ajuta! E simplu, nu-i asa?

A mai ramas o zi… http://www.orapamantului.ro/

Si cum romanasul nostru nu prea mai beneficiaza de paine de destula vreme, compenseaza cu circ, se pare. Au venit alegerile? Campanie elctorala? Circ. S-a votat, s-au aflat rezultatele? Circ. Politica, se stie, e cel mai senzationalist domeniu la ora actuala. Si ne-am obisnuit. M-am obisnuit.

Dar nu prea inteleg de ce e nevoie sa extindem circul si la alte domenii. Fotbalul a devenit un oaspete obisnuit in casa scandalului, mai ales de cand a intrat in scena inteligentul oier care arunca in stanga si in dreapta cu miile “da dolaaaaaaari”.

Totusi, vorba poezioarei mele preferate din copilarie… “mama, tata, frati, bunici.. dar tu ce cauti aici?”… cultura ce cauta in treaba asta? Cultura n-ar trebui sa fie painea fara circ? Macar ea ar trebui sa compenseze lipsa de celule cenusii si de ocupatie a romanilor carora le lipseste preocuparea pentru sticla. Dar nu e cazul… lumea are parte de paine, si totusi cere in continuare circul. Circul de dupa festivaluri, circul din culise, circul din spatele camerelor de filmat. Din ce in ce mai mult, din ce in ce mai zgomotos si din ce in ce mai obositor…

Banuiesc ca e si asta o metoda de a nu vedea barna din propriul ochi.. De ce sa ne uitam la gradina jumulita din curtea noastra cand putem sa radem de curca vecinului?

Dati poporului paine si circ.. si va continua sa voteze sperand ca va conta, va continua sa lucreze fara sa ceara ce i se cuvine, va continua sa plece capul – deh, sabia…

Si ca sa ma pastrez in tema blogului si chiar in cea a acestui post, melodia zilei:

…you learn

prea multe sfarsituri, prea multe clipe inchise in cateva lucruri. prea multe amintiri in cateva melodii. prea multa oboseala intr-un creieras atat de mic precum e al meu.. si totusi s-au adunat si exista.

concert alanis morisette. am trait melodiile ei ca si cum mi-ar fi fost aerul de respirat. am stat cu pielea de gaina tot concertul.

licenta terminata. mi-a stat pulsul in loc si creierul asemenea. am scapat de scoala.. o libertate cu care nu stiu prea bine ce sa fac inca..

mutat. inca o radacina rupta dupa 4 ani de statornicie. o bucata de radacina ramasa inca acolo, in regia aia infecta..

o alta etapa. cea a intalnirilor saptamanale – eventual -, cea in care nu ne mai avem la indemana.

alt, alta, alte… si o melodie..

alanis morisette – perfect

‘tu-i muma in cur de viata cu ala care a nascocit banii si leul greu si toate alea!

deci pauza.

zic si eu ca n-o fi stricand sa arunc jumate de ora din timpul acordat studiului sa ma uit pe.. peretii netului. mai gasesc un blog interesant, mai aflu despre proiecte interesante…

cum ar fi?

duminica asta teatrul Masca iese in strada. bine, nu tot, ci doar… “Doamna cu catelul“.

cat regret ca n-o sa pot sa-i raspund la rendez-vous acestei interesante cete picate din anii 30 tocmai in zilele noastre! dar poate ca nu va fi unica vizita lor si, odata scapata de corvoada licentei, voi avea ocazia sa-i vad.. poate le-o placea Bucurestiul in varianta moderna, mai stii?

una peste alta, ma intreb daca doar interesul meu pentru astfel de evenimente a sporit dupa B.FIT sau valul va creste pana va ajunge un tsunami mai mare decat cel al francezilor..

inca mi-e dor de gasca lor aiurita (foufoune!) si de oboseala simtita abia noaptea, cand ma intindeam in pat.. mi-e un dor infundat si lipicios, care timp de o saptamana nu m-a lasat sa ma gandesc la nimic altceva. dar macar nu mai plang..

si ca sa inchei intr-o nota pe care am uitat-o in ultima vreme.. o melodie:

koop – island blues

paris, acordeonul plangacios, intensitate. concentrate in cateva minute de melancolie..

te las cu aceasta nota, e cazul sa ma reinfig in subiecte..

UPDATE – domnul Malaimare imi corecteaza usor spusele:

“Iesim toti pentru ca facem o ministagiune in spatiul de langa Coltea. Vom juca mai multe spectacole – sunt trecute pe site http://www.masca.ro
“Doamna”, prieteni ei, cei cinci domni cu lulea si catelul vor pleca de la Intercontinental, vor merge pe Magheru pana la Nottara, vor traversa la Eva si se vor intoarce la Universitate unde, langa fantana vor dansa cu totii un tango pasional. Sper sa placa. Este un spectacol in mers – am mai incercat asa ceva de cateva ori dar numai cu actorii mei si dupa o experienta oarecare. Acum arunc in lupta copii abia iesiti de pe bancile facultatii, fara pic de experienta, intr-un spectacol care tocmai asta necesita din plin. Sper ca lumea sa fie intelegatoare cu ei, sa-i rasplateasca zambindu-le iar ei sa se descurce. Eu nu mai pot sa-i ajut pe durata spectacolului, pot doar sa ma rog si sa le urez : BAFTA!”

..ceea ce fac si eu

daca ai ocazia, du-te! fiind la inceput, sunt gata sa garantez pentru ei – energia e fantastica in momentele alea..

… dar mai ales studentimea iata ce mail interesant am primit eu de dimineata:

Clubul de ecologie si turism ECOTUR
Sesiunea bate la usa si toata lumea are nevoie sa xeroxeze: cursuri,
proiecte, carti etc.
Ce-ar fi daca ai putea face asta gratis?

Noi iti punem la dispozitie aparatul nostru xerox ca sa copiezi
oricate pagini vrei tu, cu conditia sa aduci la schimb tot atatea
pagini folosite pe care noi le vom strange frumos si le vom duce apoi
la un centru de colectare… Suntem siguri ca ai pe acasa sau prin
camin adevarate teancuri de hartie de care nu mai ai nevoie!

Te asteptam zilnic in sediul nostru din ASE, Cladirea Moxa Veche, la
sala 3109 dupa cum urmeaza:

Luni – 16.00-18.00
Marti – 14.00-16.00
Miercuri – 12.00-14.00
Joi – 15.00-17.00
Vineri – 13.00-15.00

Proiect desfasurat in parteneriat cu firma de publicitate Free Love
Media.

Profita de ocazie!
Fii ecologist si xeroxeaza gratuit!